La moartea lu’ tanti USL

Toată lumea se adună lângă patul muribundei, ca să îi prindă ultimele răsuflări. Ponta, copilul mincinos al familiei, varsă lacrimi de durere, dar în timpul ăsta verifică deja cu avocatul ca să vadă dacă îi rămâne ceva din averea defunctei.

Crin, copilul cuminte, care mereu i-a fost alături, stă într-un colț și plânge, conștient fiind că fără tușa USL, greu o să fie să mai ajungă și el să se joace la Cotroceni, locul lui preferat. În timpul ăsta, copiii din flori ai lui Tanti USL, Daniel și Gabiță, în timp ce o îmbrățișează, zice-se, cu lacrimi în ochi, încearcă să profite de lipsa de atenție a celorlalți și să o buzunărească de ce mai are și ea săraca pus deoparte.

În tot peisajul ăsta de moarte, departe de patul tușei, stă poate singurul care a iubit-o cu adevărat. Un băiat zdrențuit, cu bube pe față, nemâncat și suferind, el e poporul român. Și-a pus speranța în această mătușă venită de nicăieri acum 3 ani, crezând că, după ce părinții lui adoptivi, Traian și PDL, l-au bătut și l-au abuzat ani de zile, va avea și el parte de o familie și de o viață normală.

antonescupontausl

Dincolo de textul de mai sus, la momentul în care scriu aceste rânduri, la PNL începe Delegația Permanentă, cea care va pune practic punct final celei mai de succes alianțe electorale de după 1989, adusă de oameni la puteri cu un vot zdrobitor. Dezamăgirea mea este una imensă, în condițiile în care, deși nu am crezut de la început în această alianță, am fost alături de ea și de liderii ei și am promovat-o non stop, spunându-le oamenilor că nu îi vom dezamăgi, că vom ști să lăsăm orgoliile deoparte și să le facem viața mai bună.

Ce le pot spune au acum acestor oameni?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p