Totul în jurul nostru pare a o fi luat-o razna. Trăim într-o lume în care zgomotul crește cu fiecare zi și nu numai că ne asurzește, dar ne și strică orice urmă de echilibru personal. Uitați-vă la România zilelor noastre: nu vi se pare că totul este un haos total, generalizat și fără nici cea mai mică șansă de a fi anulat? De la o clasă politică care parcă a înnebunit, care ne scoate la traficat viața fiecăruia dintre noi fără nici cea mai mică jenă, la fiecare dintre noi, cuprins de grijile și problemele sale, aproape nepăsător la ceea ce se întâmplă în jur.
Mergeți într-un loc aglomerat din București, la o gură de metrou, de exemplu, așezați-vă acolo și apoi puneți-vă pe numărat oamenii care mai ridică ochii din pământ sau pe cei care mai schițează un mic zâmbet. Veți descoperi o Românie tristă, suferindă.
Iar când apăsarea aceasta devine de nesuportat, eu nu fac nimic altceva decât să mă refugiez în lumea mea. În lumea mea am alături expressoarele Philips, cele cu care îmi încep fiecare dimineață, savurând cafeaua mea preferată. Sunt înconjurat de natură, plină de viață și de o mireasmă dumnezeiască. Soarele strălucește și el și mă îmbie la o baie în apa răcoroasă ce își face drum de la munte, către cine știe unde.
O carte alături, niște muzică în căști și parcă tot universul tău e altul. Nu mai stai să te încarci de energie, ci pur și simplu îți trăiești fiecare clipă într-o pace totală. Da, mai rămâne să zici celebra replică din film: Gusfraba, să tragi aer în piept și să zâmbești. Sau să râzi ! Acum, pe bune, când a fost ultima dată când ai făcut un astfel de gest, de revoltă, chiar?
Când ai lăsat în urmă betoanele Bucureștiului ca să umbli pe plajă, desculț, sau, de ce nu, să urci într-un vârf de munte, pentru a simți cum norii sunt cei mai buni prieteni ai tăi? Dacă nu ai mai făcut asta, oferă-ți măcar răsfățul unei cafele perfecte.
închide ochii și, chiar dacă fizic nu ești acolo unde vrei, imaginația ta te poate purta în orice colț al lumii vei dori. Trebuie să reînvățăm să ne mai detașăm din când în când de probleme, să nu mai fim atât de încrâncenați doar în a face bani și a fi sclavii lor.
Orice om merită un colț de rai numai al său.