Asistăm azi la investirea guvernului Ponta 3 în Parlament. Pentru că eu nu cred că va exista vreo emoție în ceea ce privește votul din plen. Rămânem doar cu amuzamentul audierilor din comisii, unde Rovana Plumb, printre dezacorduri gramaticale, ne anunță că până în 2020 va scoate din sărăcie peste 700 de mii de români. Ca să îi ducă, cine știe unde…
Sau ca să o privim pe tânăra ministresă Ioana Petrescu, cum ne povestește ea că o să fie transparență la ministerul Finanțelor, de parcă de asta ducem lipsă, de transparență la nivel încasărilor bugetare. Poama zilei mi se pare a fi Nicolicea, cel care a promis ca prioritatea sa în noul guvern va fi Legea Amnistiei.
Dincolo de toate astea, nu rămâne decât ipocrizia lui Ponta. Cel care nu a vrut să meargă în Parlament cu Iohannis, dar a ales să îl aducă pe micuțul slujitor Constantin ca să îl facă vicepremier. Sau pe maghiarii pe care i-a dat jos de la guvernare din cauza învățământului în limba maghiară, ca să le-o ofere acum pe tavă. Ponta, habar nu ai ce vine peste tine.
Iar asta nu face decât să mă bucure și să mă facă să aștept zilele acelea.
