Glittio, alături de tine, indiferent de anotimp

Te uiți în jur și parcă nu îți vine a crede. Timpul iar ți-a jucat o farsă și a comprimat secundele în așa fel încât nici măcar să nu te prinzi cânt trec pe lângă tine. Parcă era început de vară când îți făceai planuri de vacanță.

Când te gândeai cu nerăbdare la revederea cu marea. Cea care te-a așteptat, ca în fiecare vară, ca în fiecare an, să revii la ea și să vă trăiți povestea de dragoste. Cum abia așteptai să porți rochitele de vara scurte sau să îi faci iubitului cadou un costum de baie barbati, cu care să faci ravagii pe plajă. Dar e toamnă deja, așa că mai bune sunt niște pijamale femei care să îți țină de cald în zilele reci ce vor veni.

Până la urmă, nu vorbim decât de același prieten sau dușman al nostru, timpul.

Ca atare, tot ce putem face este să ne bucurăm de fiecare moment al acestei vieți și, prin amintirile pe care ni le facem să capturăm frânturi din timpul ce trece atât de repede pe lângă noi. Ați observat oare cum, odată cu creșterea noastră în vârstă și timpul își schimbă vitezele și înțelesurile? Când ești copil, nici nu conștientizezi exista noțiunii de timp. Ziua pare a avea zeci de ori, noaptea e doar un mic intermezzo de odihnă înaintea unei noi reprize de joacă și de alergare.

image

Crești, vine școala, deja o parte din timpul tău pare că ți-a fost furat și nu reușești să înțelegi de ce. Îți rămân doar vacanțele, ca o dovadă a faptului că timpul a fost cândva sub stăpânirea ta. Deja de la momentul în care crești și ajungi la liceu, la o facultate, încep grijile. Ce fac cu viitorul meu? De unde să încep lupta cu viața, cu toate cărămizile ce îmi vor fi puse în cale? Acesta este poate primul moment în care simți, așa cum bine a zis Moromete, că ”timpul nu mai are răbdare cu noi”.

Iar de la momentul în care ai spus adio oricărei urme de copilărie din sufletul tău, de atunci și timpul devine cu adevărat marele tău dușman. Nu faci altceva decât să muncești mai bine de 18 ore pe zi, ca să mai dormi câteva. Și așa trec anii, așa simți că ai devenit captiv unei vieți care nu îți mai aparține cu nimic, al unui timp care nu face nimic altceva decât să te macine și să te epuizeze pe interior. Și te gândești cât de aparte le-a așezat destinul pe toate: când erai copil timpul era lucrul de care îți păsa cel mai mult, acum, cu cât înaintezi în viață, timpul este ceea ce ți-ai dori cel mai mult să fie sub puterea ta.

Și așa se duc zilele, lunile, anii noștri. Important e ca din fiecare secundă să rămânem cu o lecție frumoasă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p