A așteptat toată săptămâna acest moment, în care președintele Crin Antonescu avea să fie în fața sa. Probabil că în multele clipe ale nopții de duminică, cu ochii umeziți de emoție, în timp ce se conversa cu Badea și Ciuvică pe Whatssup, Gâdea își imagina cum el, marele zeu al talk șourilor de la noi avea să îl supună pe cel pe care nici măcar politicianul Băsescu nu a reușit să o facă.
Nimic nu i-a zdruncinat lui Gâdea încrederea în sine, în faptul că va fi capabil să îi ofere viitorului încarcerat Voiculescu, platoul cu capul lui Antonescu, la fel cum odinioară, printr-un dans erotic, Irodiada obținea capul Botezătorului. Numai că lumea lui Gâdea s-a spulberat aseară. Micul său univers, unde se joacă în nisip cu Badea, cu Ciuvică, unde uneori mai vine și Ursu(l), a fost călcat în picioare, distrus, tocmai de cel ce era așteptat ca o victimă sigură.
Am văzut aseară un Gâdea care a trecut prin toate etapele clinice ale unui om suferind.
– criză cu spume: ”Nu îmi vorbiți mie de DNA, domnule Antonescu, că eu priveam această instituție din interior, în timp ce dumneavoastră erați președintele Senatului”
– inocența prostului: ”Ce sentiment aveți în seara asta? La fel de bucuros ca la ruperea USL?”
– dilema propagandistului: ”La ce fel de propagandă vă referiți”
– strigătul de ajutor către mamă: ”Mi-a dat mesaj mama mea să mă întrebe de ce ne certăm. Dacă sunt poate mai dur cu dumneavoastră (lacrimi, vă rog) o fac pentru că încă țin la dumneavoastră (aplauze furtunoase).
Finalul însă este ceea ce merită cu adevărat reținut:
Antonescu: ”Să punem capac acestei emisiuni, eu nu mai suport tristețea domnului Gâdea”
Gâdea: ”Domnule Antonescu, aș fi foarte bucuros, dacă îl găsiți cumva pe Crin să îi spuneți că îl aștept oricând”
Eu mi l-am regăsit pe Crin alături de care am pornit în 2009 la o bătălie grea, dar în care încă mai cred și astăzi. Și sunt mândru de el.
Sursă foto și o înregistrare sinteză cu tot ce a fost aseară aici.