Fraierii și șmecherii

A trecut un an de când intram în starea de urgență, moment care a pus pe linie moartă întreaga societate, în încercarea de a ține în frâu pandemia de coronavirus care începuse să își arate colții și pe la noi. Ce a urmat, știm cu toții bine. Deși părea că am gestionat bine momentul, o relaxare prematură, venită la 15 mai, a permis oamenilor să creadă că totul s-a terminat și că ne putem întoarce la viața noastră de dinainte.

La un an de pandemie

Unde suntem acum, la un an? Avem cel mai mare număr de oameni internați în secțiile ATI (peste 1300, din care, din păcate, mai bine de 80%, o spune statistica, vor pierde lupta cu viața). Numărul de cazuri este într-o nouă creștere, Bucureștiul și Ilfovul conduc detașat în topul infectărilor.

Da, avem și vaccin (chiar 5 în acest moment, Pfizer, Moderna, AstraZeneca, Johnson, Sputnik) dar, nu numai la noi, ci peste tot în lume, antivacciniștii reușesc să câștige de partea lor mult, foarte multe suflete rătăcite, slabe. Și iată, cum, într-o cursă contracronometru cu moarte, noi reușim să ne batem joc și de singura șansă pe care o avem ca să scăpăm cu bine din această pandemie.

Dar mai avem ceva în acest an de pandemie. O definire foarte clară, la obiect, a societății românești. În fraieri și șmecheri. Fraierii suntem noi, cei mulți, cei care ne-am sacrificat mult din libertățile noastre, pentru binele comun. Noi, cei care am ales să stăm acasă, să ne spălăm pe mâini, să de dezinfectăm, să purtăm măști. Noi, cei care am înțeles că este periculos să ne plimbăm de colo colo și apoi să venim la cei dragi, acasă. Noi, cei care am văzut ce poate face mizerabila asta de boală chiar în sânul familiilor noastre. Apropo, mai știți cum, la începutul pandemiei, eram întrebați dacă știm pe cineva care să fi avut Covid 19? Ei, bine, acum la modă este să ne întrebăm unii pe alții dacă ne-a murit cineva cunoscut de coronavirus.

Șmecherii au conștiință?

Șmecherii sunt ei, cei care întotdeauna au crezut că sunt mai presus de oricine. Pițipoancele și băieții de bani gata care nu pot rezista fără petreceri, Șoșoacele, videochatistele și alte rebuturi umane care se luptă din toată ființa să semene haos în societate. Ei, cei care se calcă în picioare pe pârtiile de la munte, căci au fost schiori de mici. Ei cei care nu poartă măști, care îți suflă în spate de parcă s-au născut lipiți de tine.

Ei, cei care întotdeauna găsesc o modalitate prin care să fenteze legile, bunul simț, respectul pentru ceilalți. Cel mai bun exemplu îl avem cu acest club de ”fițe”, Nuba, care, iată, organizează în plină pandemie și stare de alertă, în fiecare weekend, petreceri cu sute de oameni. Pe care îi avertizează să nu posteze clipuri, poze pe rețelele sociale.

Și nu vorbim de un caz singular. O singură întrebare nu îmi dă pace. Oare toți acești oameni care își bat joc de eforturile noastre, ale tuturor, de a opri această pandemie, se opresc măcar o clipă, să stea și să se gândească la faptul că 22.000 de oameni au murit în acest an, cu 22.000 de familii și-au pierdut copii, părinți, bunici, frați, surori, iubite, soții, rude. Oameni dragi. Oameni care, mulți dintre ei, au intrat pe picioarele lor în spital, sperând că se vor vindeca și au sfârșit cerșind și ultima gură de oxigen? Oare există conștiință în rândul acestor ființe atât de triste?

Sursă foto: petreanu.ro