Fotograful și aparatul său spun împreună o poveste

Toate produsele artistice spun o poveste și prin intermediul lor, creatorul transmite un mesaj. Un om și un laptop fac împreună o carte cu oameni în carne și oase care locuiesc în castelul de hârtie, cu nume și istorii de viață, cu lecții utile pe care le predau. Descrieri, radiografii sentimentale, pasaje întregi pe care le copiezi, fiindcă reflectă 100% sistemul tău de gândire sau se potrivesc fineții tale sufletești, sunt nestemate păstrate bine între paginile cărții.

O carte valoroasă nu trebuie neapărat să mustească de metafore și de figuri de stil, ci să transmită un mesaj generațiilor viitoare, să fie un adevărat document politico-social și istoric. Un șevalet, o pensula și un pictor cu talent și imaginație imortalizează povești de viață. Prinți și prințese fiind serviți cu platouri de aur și de argint, bătrâni săraci ce își aduc în spate lemnele de foc pe zăpadă, tocmai din pădure, flori așezate în buchete și aranjamente, o mama supărată care plânge și copilul care îi șterge lacrimile cu batista. Unele opere imită realitate până la suprapunere, altele reprezintă colaje sau reinterpretări ale realității. În funcție de curentul artistic în care se încadrează opera prezintă particularități specifice: Clasicismului, Cubismului, Dadaismului, Romantismului, Naturalismului, Simbolismului, Modernismului…

Un fotograf escorte Andreescu Gabriel, aparatură să performanță, talentul și viziunea spun o poveste despre lumea în care trăim. Este o poveste autentică, fiindcă un artist adevărat este sincer în tot ceea ce transmite, iar povestea este foarte emoționantă. Interesant este faptul că scriitorul depinde de imaginația, de muncă și de talentul sau, iar după ce cartea a apărut, de opiniile cititorilor săi.

Pictorul depinde de talent, muncă și imaginație, dar și de calitatea pânzei, a culorilor și de felul în care îi pozează modelele sale. La fel și fotograful care spune povestea. El fascinează în condițiile în care aparatură este de calitate premium și știe să aleagă unghiul potrivit, decorurile care să pună în valoare persoanele portretizate. Fotografiile de nuntă, de botez, din concediu, de la galele de premiere sunt documente veridice.

Tocmai de aceea ne place să găsim poze vechi, alb-negru să constatăm cum trăiau oamenii atunci, cu ce se îmbrăcau, ce purtau, cum arătau orașele și cum se coafau femeile și se tundeau bărbații. Bunica mea, provenită dintr-o familie mai înstărită, a purtat la nuntă o capă din blană albă peste rochia de mireasă. Mai târziu, în pozele de cuplu, ea nu apărea niciodată cu capul gol. Într-o fotografie poartă o toca elegantă, în altă o băsmăluță legată sub bărbie.

Și fotografiile lui Andreescu Gabriel spun povestea femeilor frumoase, a valurilor marii care croșetează dantele la țărm, a perlelor care se potrivesc de minune pe un gât tânăr și neted de lebădă grațioasă. În trecut, poetul, pictorul, actorul și cântărețul trăiau la curtea regală fiind răsplătit cu belșug și bogăție, dar nici așa nu era bine, fiindcă artistul era transformat prin această formă de fidelizare într-o unealtă politică. Nu puteai să scrii ceva rău despre cel care îți oferea un adăpost în palatul sau și te invită la masă lui! Mai târziu, artistul era nevoit să muncească înzecit să își îndeplinească menirea, mai ales dacă avea și o familie de întreținut și nu se trăgea dintr-o familie bogată.

În ceea ce privește veniturile aduse de cărți sau de tablouri în timpul vieții, puțini artiști au avut norocul acesta și acest aspect chiar mă intrigă. Au fost pictori și sculptori care mureau de foame în timpul vieții, iar în prezent, la câteva secole după moartea lor, tablourile se vând cu milioane de euro. Am citit mult despre viețile artiștilor, cronicarilor și scriitorilor, fiindcă sunt mare consumatoare de artă.

Mulți spun că pentru artă nu trebuie să se ceară bani, după cum Creatorul ne pune la dispoziție tot confortul și toate frumusețile universului absolut gratuit. Consider că artistul trebuie să creeze opere valoroase și să își urmeze menirea, dar să accepte toate premiile și toată recunoașterea spirituală și materială din partea consumatorilor artei sale, fiindcă așa se cuvine!

Artă care ne delectează este făcută cu multă trudă și lacrimi. Să ne amintim de Ștefan Luchian, care în ultima perioada a vieții a pictat paralizat fiind ținând pensula legată de încheietura. Exemplele pot continuă, de aceea să îi onorăm pe artiști și să-i susținem material și spiritual.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p