Fotografiatul este singura ta plăcere?

Ca să cităm din deja celebră reclamă a Mihaelei Rădulescu, da, fotografiatul este, cel puţin pentru mine, una din puţinele mari plăceri. Şi de când sunt şi posesorul unei camere foto DSLR, marca Nikon, pot să spun că acord o mare parte din timpul meu liber acestei plăceri. Iar pentru cine mă are pe Facebook la prieteni sau pentru cine citeşte des acest blog, deja nu cred că vorbim de o surpriză.

De unde pasiunea pentru fotografiat? Cred că fotografiile sunt cel mai frumos mod de a ţine timpul în loc, de a da acel aer de nemurire unor momente frumoase, fericite din viaţa ta, dar nu numai. De aici şi obiceiul pe care mi l-am format, de a avea în permanenţă aparatul foto la mine şi dacă prind ceva ce consider că merită să rămână pentru viitor, atunci imediat fotograful din mine intră în acţiune.

Ca să ne înţelegem bine, fanatismul meu a mers până într-acolo încât prin septembrie anul trecut am stat aproape 2 ore în ploaie, în Cişmigiu, ca să surprind într-o poză o picătură de ploaie perfectă, ce tocmai se pregătea să cadă de pe o frunză.

Este adevărat că în ziua de azi există o inflaţie de fotografi, oameni care cred că dacă au în mână un aparat foto performant, gata, orice poză ar face, este perfectă. Ori acelor oameni ar trebui să le spună cineva că pozatul în oglindă nu e artă, orice altceva ar crede ei. Şi dacă tot vorbim de aparate foto performante, vă recomand siteul celor de la digitalxx, unde puteţi găsi orice tip de aparat doriţi iar pentru unele preţurile sunt chiar de excepţie.

Plus că, pentru cei care îşi doresc să experimenteze şi ei fotografiatul semi profesionist, dar care nu dispun chiar de toate fondurile necesare, există opţiunea achiziţionării unor aparate second hand, folosite, e drept, dar care u o durată de viaţă lungă şi o uzură nu atât de accentuată.