Fondurile europene – șansa pe care România nu trebuie să o rateze

România este parte a Uniunii Europene din 2007. Un deziderat așteptat de atâția ani, un deziderat pentru care s-a murit în 1989. Românii și-au dorit să fie parte recunoscută a Europei, crezând că prin aceasta nu vor mai fi priviți ca niște cetățeni de mâna a doua, ca niște asistați social.

Din păcate, lucrurile nu numai că nu s-au schimbat, ba, mai mult, s-a acutizat acel sentiment anti românesc în multe țări europene. Nu cred că mai e nevoie să aduc aminte de situația Schengen, una care ne arată cât de jos poate fi România într-o Uniune unde s-a spus că egalitatea de șanse și libertăți este prioritară. Aici este și vina clasei politice românești care și-a dovedit de multe ori incapacitatea de a negocia așa cum se cuvine relația cu celelalte state membre și are clasă politică nu numai că nu a adus România la nivelul meritat în Uniunea Europeană, ba, mai mult, ne-a transformat într-un popor vasal, cuminte și ascultător.

Asta și datorită reprezentanților noștri pe care i-am trimis în Parlamentul European. Să vă aduc aminte de Gigi Becali, Petre Luhan, EBA sau Vadim?

Al doilea aspect al relației România – Uniunea Europeană este reprezentat de ajutorul pe care noi îl primim din cadrul bugetului Uniunii Europene, pe parcursul unui ciclul fiscal de câțiva ani (2014 – 2020 în situația actuală) Și vorbim aici de o sumă importantă, ce ajunge undeva spre 39 de miliarde de euro. Bani care ne sunt puși la dispoziție tocmai pentru reduce decalajul de dezvoltare dintre țara noastră și restul statelor membre UE:

Și aici nu reușim decât să ne facem de râs. Cu un nivel de absorbție scăzut, în fapt cel mai mic dintre toate statele membre, iată că noi nu suntem în stare nici măcar banii gratis să îi luăm pe toți. Ce ne lipsește aici? Păi, în primul rând ne lipsesc specialiști în atragerea fondurilor europene. E nevoie de oameni școliți, de oameni care să știe să facă proiecte fiabile, care să convingă că mertă acei bani europeni.

Și, slavă Domnului, sunt atâtea de făcut în țara asta: infrastructura, modernizarea școlilor, a spitalelor, a instituțiilor statului. Ca să nu mai vorbesc de proiectele pe agricultură, unde s-ar putea rezolva atâtea probleme legate de irigații. Trebuie doar să știm și să vrem.

Un astfel de exemplu de proiect este tipar offset de la Vobiscum, despre care puteți citi mai multe în linkul de mai sus. Este o dovadă că se poate. Ceea ce vă doresc și vouă. Vorba ceea, hai să le luăm banii celor de la Uniunea Europeană și să ne modernizăm țara așa cum merită !