“M-am trezit cu dureri crunte de spate. Pentru prima dată, nu am mai dormit pe lâna oiţelor mele dragi, nu am mai auzit behăitul atât de drag al mioarelor mele. Mi-e dor de casa mea. Primul impuls a fost să ies şi să strig din toată inima: Cu noi este Dumnezeu, dar un gardian mi-a zis că nu e nimeni cu noi, conducerea închisorii ajunge la 9 la munca.
Nu îl mai am nici pe Luţu cu mine, cine o să îmi mai care mie cafeaua pe aici. Am înţeles că a dormit lângă poarta puşcăriei, ăsta da câine credincios. Trebuie să fac ceva să scap de aici, eu sunt Gigi Becali, fără mine România nu există.
Până scap, dispar televiziunile, se sinucide Horia, pleacă definitiv Drăgoteasca din ţară.
PS: Să nu uit să îi trimit lui Reghe ce rezultate tre să facem în ultimele etape, să comand noile tricouri pentru echipă cu mine călare pe un cal omorând balaurul justiţiei şi să îl sun pe finu să îi miaun în telefon.
Supărat, supărat sunt, Doamne, supărat.
Sursă foto: www.rimel.ro
Va urma…