Nu am să uit niciodată perioada romantică a vieţii mele cu presa scrisă. Eram în liceu şi veneam la ore cu 4-5 ziare: Gsp,Evz, Cotidianul, Adevărul şi Cronica Română.
În pauze şi acasă nu făceam altceva decât să citesc rând cu rând fiecare articol, fiecare ştire, fiecare analiză. A fost momentul în care m-am îndrăgostit de ideea de jurnalist.Şi aveam să îmi împlinesc visul acesta.
Presa acelor ani era una specială. Nu plină de Pamfile, Cruduţe, Gigi şi alte astfel de mamifere. Muream de nerăbdare să citesc editorialele lui Dumitru Tinu, să văd ce mai spune CTP-ul, anchetele lui Adrian Ursu.
Iubeam mirosul de tipar, eram la 7 la chioşcul de ziare să fiu sigur că nu ratez niciun număr.
De ce vă spun asta acum? Pentru că după aproape 9 ani, azi am pus din nou mâna pe un Evenimentul Zilei…mai exact, un număr de colecţie pentru împlinirea a 20 de ani. Am uitat cum e să nu simţi niciun pic de mizerie portocalie în el..Aş vrea să le urez la mulţi ani, dar în condiţiile de acum ale acestui cotidian, nu îmi doresc asta…
citeste jurnalul lui motanu.BAFTA