Eu-oaie, tu-oaie, noi-oi

Guest post by Simona Poclid

Acum mulți ani, David Ogilvy, un colos al publicității, s-a îndrăgostit de România și s-a oferit să se ocupe de făurirea brandului național, fără a aștepta să fie plătit pentru acest serviciu. Nu știm dacă este o pură legendă care circulă prin facultățile de comunicare, dar povestea spune mai departe că acesta l-a așteptat patru ore pe cârmuitorul de atunci la întâlnire și a plecat de la noi neînțelegând ce dracu s-a întâmplat. Noi, pentru că suntem de-ai bătăturii, știm. Cârmuitorul de atunci și-a băgat picioarele în propunerea omului, căci avea probleme stringente de aruncat sub preș și toate parascoveniile acelea de-a brandul i se păreau pentru proști.

Fie, șansa s-a dus și noi ne-am ales drept însemn o frunză, ca o Evă lâncezită, care și-a lăsat voluptarea nurilor stătuți la vedere, prin încățățânarea de care a ținut cu gura, ca nu cumva să nu fim emancipați și să părem lipsiți de autenticitate și creativitate. Adică, frunze. Oricum, când vine vorba de diverse însemne, românul bagă câte două-trei, ori chiar mai multe, forme, să exprime domle’ ceva, căci nu ne jucăm noi așa de-a minimalismul. Este suficient să ne uităm la majoritatea logo-urilor românești și să vedem pe lângă ochiul designerului, și-al soacrei, și-al amantei, și-al vecinului. Două linii se prefac în cinci. Cercul devine pătrat. Dacă avem un joc de litere, strecurăm și o clădire, o coroană, o lămâiță, toate exprimând, firește, personalitatea brandului.

Ei bine, trecând de aceste răutăți sterile, creativii măreți ai nației au stat și au cugetat, apoi le-a venit să adoarmă și au văzut o oaie. Ptiu. Oaia s-a mărit, cu lâna măiestuoasă lucind, mirosea a brânză și, hopa, s-a născut ideea. Însemul național va fi o oaie.

Într-un interviu, Petre Daea, Ministrul Agriculturii, spune așa: ,,Lângă oaie găsești o frunză, dar lângă frunză nu poți să găsești o oaie”. Acum, eu nu pot să ating același nivel de inteligență și vizionarism, dar aș vrea să-l întreb: Stimabile, dar ce se întâmplă, mănâncă oaia frunza sau invers? Uite, m-am încâlcit încercând să deslușesc mesajul acesta atât de… cacao. Dacă ascultați, la început, mai spune ,,Oaia este o statuie vie”. Nu râdeți. Oile sunt statui vii, merg printre noi, au cravată și servietă, adorm în ședințe și altele caracteristice speciei.

Mulți dintre patrioți au început să râdă și să-și bată joc de această inițiativă onorabilă. Cum una ca aceasta? Câmpurile, ciobanii, brânza din piețe care uneori se usucă, cui rămân? Ce facem cu laptele muls cu trudă în care se scurg mizeriile din lâna oii? Înjurăturile ciobanilor? Colibele? Câinii? Trezitul de dimineață? Nu știți ce pierdeți, domnilor. Imaginați-vă doar cât de mândri vom fi, cum va crește brânza-n noi când vom merge la diverse evenimente și vom defila cu câte o oaie; ea să behăie și noi să o urmăm ca să arătăm că ne reprezintă cu adevărat.

Sper să nu răsară o asociație a animalelor peste noapte, revoltată că au ales o oaie și nu un țap. Sau poate un hibrid. Jumătate oaie, jumătate țap. Sau poate o oaie care a devenit țap și invers. De ce nu se gândesc oamenii aceștia la astfel de detalii? Ei nu știu oare că încalcă niște drepturi?

Am făcut o greșeală terbilă pesemne. Nu am precizat că, în spatele acestei alegeri, se află de fapt, ,,Miorița”. Sau cel puțin așa spune Marcel Dobre, Ministrul Turismului. Că se va concretiza sau nu această inițiativă, nu avem de unde ști, dar cum ar suna un mesaj către eventualii turiști? Băi, veniți la noi?

Nu știu răspunsul, dar sigur ne salvează Petre Daea cu una dintre explicațiile dânsului mărețe!

Sursă foto: Adevărul.ro