Cred că a fost imediat după Revoluţie şi a durat ani buni. Ţin minte şi acum că prima mea vizită la un cinematograf a fost când la noi a venit să ruleze “A doua cădere a Constantinopolului” film în care Loredana Groza ne arăta în toată splendoarea ei inima sa mare.
A fost omor atunci. Un cinematograf al unui oraş mic, de nu mai mult de 100 de locuri, găzduia în acea seară de vară peste 1000 de oameni. Nu vă puteţi imagina isteria creată în acel moment. Şi nu a fost singurul caz. Au mai fost filme româneşti care au rupt sălile de cinema în două,
Decăderea cinematografelor a fost direct legată de apariţia şi dezvoltarea reţelei de cinematografe private, mai pe româneşte spus, videoul lui vecinu, unde ne programam cu toţii vizionări de Star Wars, toată seria, sau primele filme porno mai de doamne ajută
)
Aşa că, în timp, lucrurile au evoluat şi mai mult, orice pasionat de cinematografie având posibilitatea de a-şi face un sistem personal şi foarte performant de home cinema. Avantajele cinematografului la tine acasă sunt atât de multe, nu are rost să le enumăr pe toate.
E suficient că dai un search pe google de filme online subtitrate, găseşti filmul preferat şi apoi te poţi aşeza comod, la tine în fotoliu şi să urmăreşti câte filme vrei. Trebuie să recunosc că, din lipsă de timp, cam asta fac şi eu. Când am un film pe care vreau neapărat să îl văd, netul este salvarea mea. Ca să nu mai aducem în discuţie fanaticii serialelor, cei care reuşesc să devoreze câteva sezoane din serial în doar câteva ore.
Dar, cu toate astea, mie mi-e dor de un drum la cinema-ul obscur de la mine din cartier, de glumele în gaşcă pe care le făceam şi mai ales de sentimentul ăla pe care îl aveam copil fiind, că într-un cinema trebuie să păşeşti cu respect, e o lume magică.