Duminica când ne-am luat România înapoi

Acea duminica ar fi trebuit să fie, de fapt, 24 decembrie 1989. Dar au avut unii grijă să ne confiște o Revoluție începută tot de niște tineri, tot de un vis ce părea absurd, irealizabil.

Atunci, în zilele lui decembrie 1989, tinerii strigau la Universitate, peste tot în București și România ”Ole, Ole, Ceaușescu nu mai e!”

Ieri, 17 noiembrie 2014, tot niște tineri, tot niște nebuni frumoși, au simțit că este momentul lor. Și s-au mobilizat ca niciodată. Întâi au făcut cozi la vot peste tot unde a fost posibil. Au votat și au ieșit zâmbind și fericiți din secțiile de vot. Pe seară, au ieșit să refacă, fie doar și ca o iluzie, baricadele din 1989, de la Universitate, și să își apere votul lor. Și al tuturor românilor plecați din țară.

Și la final, a fost acea explozie de bucurie. Pe care nu am mai trăit-o, la această intensitate, de prin 1996. Când Constantinescu ne-a scos în stradă, convinși de faptul că era momentul ruperii totale de trecut. Numai că el a fost învins. De servicii, de propria neputință, Dumnezeu mai știe.

Ieri ne-am luat România înapoi și i-am dat-o pe mâini lui Klaus Iohannis. Euforia trece repede. Vin momentele cu adevărat grele și importante. Mi-a plăcut declarația lui de azi: ”Alegerile au trecut, să ne apucăm de treabă!”

Iohannis are o mare responsabilitate. Poate cea mai mare. După 25 de ani, a primit ultimul, chiar ultimul, cec in alb, prin care românii i-au spus: ne-ai promis o altfel de politică, o Românie a lucrului bine făcut ! Fă asta, sau, al următorul val vă spulberăm pe toți !

10639616_708737169213537_1303515836193370995_n

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p