Dorele, săpăm și noi mai cu talent?

Vă povesteam într-o postare de ieri de cum nu reușesc eu să înțeleg, să pricep și să accept stilul de muncă al românilor atunci când vine vorba de construcții, de drumuri noi, de reabilitări.

Și, ca un făcut, azi am avut ceva drumuri prin mirificul meu oraș. Un oraș care este, în acest moment, un perpetuu șantier. Și asta nu de o zi sau două, ci de mai bine de 5 luni de zile. Care este motivul?

Păi onor primarul a reușit finalmente să facă rost de niște fonduri europene, fonduri europene destinate reabilitării și extinderii rețelei de apă și canalizare. Un proiect bun pentru comunitate, unul care era așteptat de ceva vreme. Dar, ca orice proiect făcut în stil românesc, se mișcă exact ca în poveștile cu Dorel.

Au venit oamenii, au spart totul în jur, au băgat țevile noi, au astupat și au lăsat așa. Așa, adică praf și mizerie și moloz peste tot. Ferească Dumnezeu să fi căzut cea mai mică ploaie, totul devenind o adevărată imagine deprimantă. Când ai fi zis că totul e praf și pulbere, au venit oamenii și s-au apucat din nou de spart, căci, ce să vezi, nu terminaseră canalizarea și montarea gurilor de canal. Altă distracție, alt moloz, alt praf, aceiași Dorei.

În sfârșit, după vreo 3 luni, pe la începutul lui Decembrie, s-au apucat și de refăcut trotuarele și de montat dalele. Evoluția este una cu adevărat năucitoare. Într-un interval de o lună și un pic, au înaintat cu aproximativ 200 de metri. WOW ! Și ca totul să fie demn de filmele cu Mister Bean, și-au adus aminte că mai au totuși ceva de pus sub pământ, așa că în unele locuri au reluat săpăturile. Este evident o bătaie de joc la adresa oamenilor, dar cum nimeni nu se sesizează, cum nimeni nu le atrage atenția, iar banii curg lejer, căci sunt din fonduri europene, lucrurile merg încet și bacovian.

Să sperăm că măcar până la vară își mai revin și ei și termină acest proiect. Dincolo de orice, mă bazez pe susținerea celor de la dinti de cupa, care le pun la dispoziție niște mașini unice, moderne și de calitate, care, în mâna oamenilor care trebuie pot face minuni. Și pot termina o lucrare într=un termen mult mai rezonabil și mai de bun simț.

Totul este însă și să vrem. Iar la noi, la români, aceasta este marea și singura problemă. Vrutul, căci de putut, clar putem.