Asa i-a zis Toma Mantuitorului Hristos cel Inviat, atunci cand Acesta i s-a aratat la 8 zile de la Invierea Sa !
“De-ai stii tu cine este Cel ce iti zice: Da-mi sa beau, I-ai fi cerut tu apa si ti-ar fi dat apa vie” – astfel grait-a Domnul catre femeia samarineanca, de care Biserica face pomenire astazi.
Oare daca astazi, acum, S-ar opri in fata noastra insusi Mantuitorul, am stii oare ca el este Domnul si precum femeia pacatoasa odinioara, ne-am arunca la picioarele Lui, sarutandu-le si cerandu-i sa ne ierte? Lumea noastra de astazi este departe de Dumnezeu, a ajuns la acel grad de instrainare incat este dispusa sa negocieze inclusiv mantuirea, ca si cand Hristos S-a Rastignit pentru noi ca sa ne ofere sansa sa punem conditii ale mantuirii noastre: “Stii, Doamne…eu vreau sa ma mantuiesc mai usor – nu vreau sa vin la Biserica, nu vreau sa ma rog, nu am nevoie de preot si sub nicio forma nu vreau restrictii…” acesta este dialogul zilnic pe care il auzim in jurul nostru legat de modul in care putem primi mantuirea.
Femeia samarineanca, cunoscand Dumnezeirea lui Hristos, a fugit in satul ei si cu sufletul plin de fericire a strigat: “Veniti de vedeti un om care mi-a spus mie toate cate am facut. Nu cumva acesta este Hristosul?”..Noua ne este rusine sa ne afisam credinta, sa pronuntam numele Domnul si sa Il chemam alaturi de noi..dureros este ca departarea de Dumnezeu o regasim cel mai mult in randul tinerilor…
Tentatia vietii este atat de mare, placerile atat de multe, incat, la varsta noastra ne vine greu sa credem si sa intelegem ca la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, totul se termina…trupescul dispare si ne trezim dezgoliti de orice invelis si de orice secret in fata lui Dumnezeu…iar imaginea pacatului nostru e cutremuratoare – Hristos in toata slava Sa, purtand Crucea si semnele Rastignirii, va privi la sufletul nostru si va intreba: Eu mi-am dat Viata pentru ca tu sa ai parte de mantuire si rai suflete…ce ai facut cu darul acesta de la Mine? Ce-i vom raspunde oare atunci?: Iarta-ma Doamne, am fost si eu tanar, mi-am permis sa iau viata in gluma, mi-am permis sa batjocoresc mostenirea Ta, am ras de Biserica Ta si de m-am dezis de ea….
Unul din parintii de seama ai ortodoxiei romanesti, pe care Dumnezeu l-a binecuvantat cu ani multi alaturi de noi, pe numele sau Arsenie Papacioc spune: “Nimic nu este cu neputiinta in crestinism..totul este posibil…Cu Hristos”..dar trebuie sa stim sa Il cautam pe Domnul si sa intelegem ca fara El, fara dragostea lui, suntem nimeni…
Cat de frumos ar fi daca, in loc sa hulim Biserica noastra, am veni plini de dragoste la Sfanta Liturghie, cel mai de pret dar dat de Dumnezeu lumii, am fi alaturi de ingeri si preoti in slujirea lui Hristos, si ne-am invrednicii astfel de vorbele minunate: “Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia, care va fost pregatita de la intemeierea lumii”