Doctori care stau cu moartea la masă și ne vând pe câțiva bani

morti

E vineri seara, mare parte dintre voi căutați cluburi pe unde să vă îmbătați și alte lucruri. Alții sunteți la mare și vă bucurați de ultimele zile de vară. Am văzut că este și agitație mare pe Facebook cu ungurii care ne-au furat și micii, cu ajutorul celor de la Kaufland.

În timpul acesta, de vreo 24 de ore, prin presă circulă fel și fel de comunicate de la DNA. Nu, stați, nu săriți, nu l-au săltat pe Dragnea. E vorba de ceva și mai grav. Și mai serios. Este vorba despre sănătatea voastră. A noastră. A celor pe care îi iubim. Am trăit multe momente de furie în ultimii 27 de ani. Am crezut că s-a ajuns la o limită și că nu mai are ce să se întâmple care să îmi facă pielea de găină și să îmi încleștez pumnii a furie și neputiință.

Și am tot avut momente din acestea: Roșia Montană, Colectiv, infecțiile din spitale, #noapteacahoții, PSD. Astăzi, însă, am simțit că nu prea mai am deloc putere. Citeam comunicatele de la DNA, citeam rechizitoriile și nu îmi venea să cred. Cei de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București lăsau să moară oameni nevinovați, în timp ce ei își decontau milioane de euro de la bolnavi fictivi. Voi înțelegeți? Ticăloșii aceștia stăteau cu moartea la masă și vindeau suflete.

Printre cei care au murit fără să mai apuce să beneficieze de asigurarea de sănătate poate e cineva din familia ta, sau a lui sau a ei. Oameni dragi care s-au stins crezând, și ei, și noi, că atâția le-au fost anii vieții. Când colo, Dumnezeu se uita neputincios cum alți dumnezei falși traficau viața. Acesta ar trebui să fie cu adevărat un motiv pentru care să ieșim în stradă și să dăm foc la tot. Să ne asumăm rolul de Nero și să sperăm că din cenușa adunată s-o mai naște ceva. Infinit mai bun decât ceea ce avem acum.

Cangrena care a cuprins societatea românească nu mai are cum să se ducă în jos iar. E metastază pură, este un cancer care ne ucide tot. Orice speranță de mai bine, orice gând că poate totul nu este pierdut. Când îndrăznești să ridici un pic ochii spre cer și să speri că vor veni vremuri mai bune, te lovește o știre precum cea de azi și cazi iar. Și zău că te și saturi să te tot ridici.

Sursă foto: Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p