Rareori s-a întâmplat să vorbesc despre persoanele pe care le cunosc personal, aici, pe blog. Și cu atât mai mult să încerc să îi judec. De data aceasta o să o fac, asta pentru că, cine știe, poate fi o lecție de viață pentru cineva care intră pe aici și citește.
Prin 2013 a apărut în viața mea un personaj feminin. Și a rămas pe acolo vreme de ceva ani, mai exact până când a plecat în Anglia, în 2015, imediat în primăvară. Un singur mare lucru o caracteriza: dorința de bani, de a avea bani, de a face bani. Tot timpul nu făcea nimic altceva decât să se compare cu alte persoane, să se întrebe de ce alții au bani și ea nu.
Cu joburile așa și așa, nu rezista prea mult într-un loc, în schimb, inevitabil, de câte ori se împotmolea, avea o singură variantă: videochatul. Fata nu arăta rău deloc, dezinvoltă era, însă, de fiecare dată, și aici, se lovea de o barieră numai de ea știută: moralitatea creștină. Deci, cum ar veni, frate, ți-ar fi arătat vrăbiuța, dar numai după ce făcea o vizită pe la Arsenie Boca. Și uite așa, nici pe aici nu a reușit prea multe, deși zilnic visa numai la mii de euro pe lună, făcuți doar din ațâțarea dorinței bărbaților.
De ce vă povestesc despre ea? Pentru că făcea aceeași greșeală pe care multă lume o face. Confundă ideea de videochat numai cu sexualitate, vulgaritate, pornografie. Ori nu e chiar așa. Nu peste tot dăm de siteuri gen chaturbate sau așa. Iar cel mai bun exemplu este dat de Manequeen.ro, un loc unde vorbim de un videochat unde în primul și primul rând găsești o femeie cu care să vorbești, cu care să petreci un timp plăcut, cu care poți să ajungi fix acolo unde credeți voi de cuviință.
Ce pot spune, păcat că domnișoara nu mai e prin țară, să fi aflat și ea de angajări videochat în București, poate în sfârșit și-ar fi văzut visul cu ochii. Așa, a ajuns prin Anglia, printre străini.