Hai, recunoașteți, în fiecare din noi zace un mic dependent de jocuri. Mai ales atunci când ajungem la birou. Ia, închide ochii un pic și imaginează-ți cum începe ziua de lucru a unui corporatist: ajunge la birou, dă cu badgeul și intră în clădire. Ia liftul după minute bune de așteptare și urcă la etajul 15.
Se salută cu lumea, își deschide calculatorul, privind dezamăgit spre pătrățelul care îi va mânca încă 8 ore din viață. Se duce să își ia cafeaua gratis și cu gust îndoielnic și apoi revine în fața calculatorului.
Ai zice că omul este foarte concentrat să își facă treaba cât mai bine de la prima oră, dar, ce să vezi, omul de fapt este preocupat fie să mai treacă un nivel jocuri gen Candy Crush sau să culeagă castaveții de prin Farmville. Dacă s-ar face un studiu prin toate clădirile de birouri din București, rezultatele ar fi cu adevărat o mană cerească pentru toți cei care se ocupă cu apariția acestor dependențe.
Ca o mică completare, creatorul deja faimosului drog Candy Crush este deja miliardar și asta doar pentru că ne-a dat nouă niște biluțe care ne mănâncă ore în șir din viață. Nu pot să nu mă întreb, oare se fac și niște studii psihologice pentru a se decide ce joc va da cea mai mare dependență? Și ca să contribui și eu la această nebunie a zilelor noastre, vin și vă spun că niște jocuri sau jocuri zuma nu pot face rău, atâta timp cât nu îți afectează productivitatea muncii 
Totul e să nu ajungem să facem și noi ca un celebru personaj de știri din America, care, pentru a avea mai mult timp de jocuri la birou și-a externalizat munca către un indian, omul acela muncea, el îi dădea o cotă parte din salariu și se și juca.