,,De treci codri de”… București

Guest post by Simona Poclid

Glume pe seama moldovenilor care ajung în București să se spele s-au scris și se vor mai scrie, iar când ești o blondă aterizată de nicăieri care, colac peste pupăză, scrie și tocmai ce și-a lansat volumul de debut, trebuie să se găsească un domn respectabil care să te înjure, să te prefacă-n lături și să insinueze că mai bine rămâneai în Moldova ta cu glod, să-i lași capitala în pace. De parcă în capul tău de om liniștit s-ar regăsi o brumă de dorință de a rămâne-n dosul acesta de omidă, gălăgios ca dracu unde, ca să ajungi dintr-un punct în altul, îți trebuie răbdare de diavol. Totul este ticsit, clădirile se înalță abrupt, asfaltul frige, dar rămân teatrele impunătoare, clădirile vechi și somptuoase, eleganța bulevardelor și lentoarea sudorii care-ți alunecă pe spate. Cineva te împinge, înjuri tacticos în gând, vocea din metrou îți intră parcă în fălci, plouă, calci într-o baltă și te spetești să înduri. În fine, sănătate domnului care m-a înjurat. Să fii liniștit, stimabile, îți las capitala toată, să muști din ea, să o cucerești… și să mai faci ce poftește inimioara dumitale.

Lumea este, ca peste tot de altfel, pestriță. Acolo unde găsești izbândă a evoluției/dezvoltării, în formele ei diverse, trebuie să existe și locuri acoperite bine, lipite cu o tonă de scotch, ca un fel de artă futuristă. Unii bucureșteni sunt liberi cu desăvârșire; stau leneși la terase, sorb bere, joacă table și înjură la fiecare două secunde, încât te îneci cu pastele pe care le mestecai ostenit. Alții sunt amabili și curtenitori, în vreme ce, la polul opus, sunt unii care îți pândesc ochii dezorientați, străini și ar mușca din tine, apoi te-ar scuipa în canal. Moldoveanul este un om pașnic, în general, dacă nu-l rănești, astfel că-și mișcă privirea în stânga, apoi în dreapta, se gândește la ,,mă-sa” (naiba știe de ce), că tot vorbea Delia aseară la nu știu ce emisiune, de pe nu știu care post, despre creația ,,Rămâi cu mă-ta”, își rezolvă treburile și revine acasă, ori dacă rămâne se transformă-n bucureștean. Suntem noi niște cameleoni, dar ne recunoaștem între noi. Nasurile acelea pe sus, care nu mai înghit aer, ci înfumurare, de care moldovenilor orgolioși nu le mai pasă.

Totul este forfotă și mișcare, iar pentru un om ca mine singurele bucuriii sunt teatrele și locurile liniștite, acolo unde există. De altfel, am văzut doar taximetriști care îți spun ,,Nu” și te lasă cu gențile în mâini. Și ce dacă? Moldoveanul nu-și pierde repede cumpătul și se așază pe trotuar să-și odihnească puțin sufletul. Nu mai are traistă acum, nici ceapă cu brânză în ștergar, căci înfulecă și el, ,,ca tot omu’” de la Mc, dar este simpatic în aiureala lui. Am mai văzut zăpăciți care merg la Bookfest și strâmbă din nas nemulțumiți. Și când te gândești că mereu călcau pe covoare roșii și aveau cărți reduse uneori și cu 80%. Că tot veni vorba de Bookfest, știați că, potrivit nu știu cărui studiu, 25% dintre noi de abia dacă citesc o carte pe lună?

Ei bine, dacă îți place să trăiești nebunește, alert, zbuciumat, înconjurat de atâtea posibilități pe care nu ai vreme nici să le ignori, Bucureștiul este minunat. Pentru lentoarea multor moldoveni, este prea mult, așa că rămânem la bătătura noastră, pe care o măturăm, din vreme-n vreme, sperând că vor dispărea glumele pe seama jegului nostru. Nu-l mai avem de când nici alții nu-l mai au. Șic. La revedere!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

:D :) :( :o 8) :eek: ;-( :grin: :wink: :arrow: :idea: :?: :!: :evil: O:) :-| :-* :-(( :poke: :love: :tired: :emotion: :party: :clown: :worried: X( :p