M-am înscris în PNL în 2001. Îmi plăcea partidul, doctrina o ştiam..iar în acel an m-am intersectat pentru prima dată şi un om extraordinar, un liberal autentic, Ludovic Orban.
Nu mai ştiu cum se face acum, dar înscrierea mea nu a fost de pe o zi pe alta. A trebuit să particip la şedinţe, să mă prezint în faţa celor de la sector şi să vorbim, să arăt că vreau să fac ceva. Mândria de a avea carnet liberal nu pot să o descriu în cuvinte.
De ce spun asta acum? Pentru că, uitându-mă la traseismul ce se poartă de la un partid la altul, uitându-mă la cum înscrierea într-un partid se face doar aşa, că e trendy, mi se pare că s-a renunţat tocmai la partea cea mai importantă: să îl cunoşti pe cel care vine în echipă cu tine, să vezi dacă merită cu adevărat.
Referirea mea este, cred că v-aţi prins, la politica actuală de atragere a membrilor PNL. Primează cantitatea şi nu calitatea. Pe termen scurt poate e bine, pe termen lung însă, nu există nicio perspectivă.
PS: Salut declaraţia lui Călin Popescu Tăriceanu, cel care s-a declarat profund împotriva intrării în partid a beizadelei Honorius Prigoană.
Sper ca acesta să înţeleagă semnalele primite şi să renunţe la această idee.
Procedura descrisa de tine este cea pentru talpasi. Candidatii trebuie sa indeplineasca alte conditii. Cum ar fi sa aiba bani, notorietate sau sa si-o traga cum si cu cine trebuie :D
Urasc traseismul
Mai bine sa ramai independent decat sa treci prin o gramada de partide/
@nevermind pai si aici e problema..ca lipseste moralitatea..si mai ales atasamentul fata de niste valori
@Paul si eu urasc traseismul si numai de el avem parte in politica romaneasca