Cristi Preda spune pe blogul său:
“24 de voturi sunt mai puţine decât semnăturile de care care a fost nevoie pentru lansarea mioţiunii. Aşa s-a întâmplat şi la alegerile pentru Cotroceni: mulţi candidaţi au obţinut mai puţine voturi decât limita impusă pentru acceptarea unei candidaturi. În România, valoarea unei semnături e foarte relativă.”
Aşa este. Valoarea unei semnături este foarte relativa în România. Ce să mai spunem de valoarea cuvântului dat.
Întrebarea mea pentru voi este: Aţi semnat vreodată mai multe liste de adeziune? Aţi mers până la capăt vreodată în susţinerea unei idei, a unui om, al unui proiect, fără a transforma semnătura dată într-un mod de a vă bate joc?
V-aţi gândit vreo clipă că semnătura pe care o daţi, pe orice iniţiativă, poate garanta succesul sau eşecul acesteia?
V-aş fi recunoscător dacă aţi trata acest post ca pe o leapşă şi mi-aţi împărtăşii părerea voastră.
Da, Ionuţ, am semnat !
În anul 1990, în timpul acelei efervescenţe politice, eu, care n-am fost membră a PCR – rude foarte apropiate mie “fugiseră” din raiul comunist- am semnat o adeziune . La FSN-ul de atunci. În deplină cunoştinţă de cauză şi pentru că AM CREZUT cu adevărat că viaţa noastră se va schimba, am crezut sincer în libertate şi tot ceea ce aşteptam atunci. Crede-mă, te rog, că nu regret nici acum acest gest. Pentru că, repet, am crezut sincer şi m-am implicat la fel de sincer.
Regret ce s-a întîmplat mai apoi.
Aşa cum regret nespus că există Băsescu. Dar de data asta, fără votul meu.
si ca tine sunt si mai multi…