Dintotdeauna aurul a reprezentat idealul de bogăţie şi de siguranţă pentru oameni. Şi asta pentru simplul fapt că acest metal preţios a reprezentat mereu cheia progresului multor generaţii, popoare. Plus că, încă de la momentul descoperirii sale şi până de curând, aurul a ştiut un singur drum, mă refer la preţ, şi anume, de creştere.
Când aduci în discuţie, în România zilelor noastre, subiectul aur, obţii maxim 2 reacţii majore: “aaa..eşti dat cu ăia de la RMGC, vrei să ne furi aurul ţării şi să ne îngropi în cianuri” sau vechea vorbă românească: “munţii noştri au poartă, noi cerşim din poartă în poartă”.
De data asta, nu asta este zona în care vreau să duc subiectul. Ci către o realitate tristă a României de după 1990 şi care în ultimii ani, ţinând cont de dramele prin care au ajuns să treacă mai toate categoriile sociale, a crescut şi pare într-o continuă înflorire.
Vorbesc aici de amanetarea aurului şi, mai nou, a oricărui produs de valoare pe care îl ai. Cred că fiecare din noi, la un moment dat al vieţii, cu anumite probleme, am luat în calcul această opţiune de a face rost mai repede de bani. Câţi au şi mers până la capăt, greu să spun eu, vă las pe voi să comentaţi aici. Cert este că dacă se ajunge la un astfel de moment, bine ar fi ca lumea să nu se mai arunce cu capul înainte, fără pic de analiză, de calcul al riscului, de verificare a dobânzilor şi valorilor pe care le poţi primi pe ceea ce duci ca şi garanţie.
Tocmai de aceea vă recomand cu încredere, pentru cei care “cumpăr aur” reprezintă poate ultima şansă de rezolvare a unei probleme, să verificaţi şi site-ul celor de la Amanet AGS. E un prim pas spre vedea dacă aici este soluţia potrivită (nu mă îndoiesc că va fi aşa) şi apoi să mergeţi cu încredere să încheiaţi un contract de împrumut pe termen scurt.