Civilizaţie urbană

Guestpost by: MARIETA

În 2005 am petrecut trei luni în Canada, la Vancouver, iar casa în care am locuit era în Mica Indie, aţi înţeles, puhoi de indieni.

Nu despre ei vreau să vă vorbesc ci despre felul în care se circulă pe acolo. Nu faptul că n-am văzut nici un blocaj pe şosele, asta e de bun simţ, nici faptul că n-am auzit nici un claxon nu e surprinzător  pentru cineva care a petrecut ceva vreme acolo.

Într-o zi am fost în vizită la şeful nurorii mele, proprietarul unei agenţii de brokeraj, un tip foarte înstărit, omul tocmai achitase într-o singură tranşă un milion de dolari canadieni firmei care-i construise casa şi asta fără să se împrumute. A propos, acolo am vazut geamuri care îşi schimbă culoarea în funcţie de dorinţa proprietarului şi asta se făcea cu o telecomandă, erau disponibile şase nuanţe.

Zona era situată pe un deal, era aşa de multă verdeaţă încât de la poalele dealului nu vedeai neam vreun acoperiş. Normal, oamenii îşi făcuseră casă, nu mausoleu ca Videanu.

Drumul de acces avea trei benzi, era ora 4 după-amiaza şi 2 benzi duceau spre deal şi doar una spre oraş, dar nu exista nicăieri o linie continuă. Am întrebat care e raţiunea şi mi s-a explicat:

Zona era locuită 100% de oameni foarte bogaţi şi care au afaceri şi sedii prin Downtown. Aşa că dimineaţa când pleacă ei la muncă se alocă 2 benzi sensului spre oraş şi semafoarele plantate exact ca să arate cine pe unde circulă, aveau verde pentru astea două benzi. După-amiaza până noaptea târziu, cănd protipendada revenea acasă, lucrurile se inversau, erau 2 benzi pe sensul dinspre oraş. Municipalitatea a refuzat să mai facă o bandă care să afecteze mediul înconjurător, numai pentru o mână de oameni fie ei şi foarte bogaţi şi a găsit soluţia asta. Simplu eficient şi ieftin. Mi s-a explicat şi faptul că nimeni n-a încercat să facă presiuni pentru construirea celei de-a patra benzi. Au plantat doar nişte semafoare ca să ştie neiniţiaţii pe unde au voie să circule.

La noi s-ar fi dărâmat dealul dacă bogaţii zilei o doreau.