Știu, se spune că despre cei ce pleacă dintre noi trebuie să vorbim numai de bine. Despre omul al cărui nume l-am menționat mai sus, am citit multe rânduri…mi-a rămas in minte afirmația lui: ”La canaliile astea le trebuie revoluție? Lasă că le dăm noi revoluție”
Iată că timpul, destinul și un Dumnezeu de Sus face posibilă, după 20 de ani, reîntâlnirea dintre Chițac și canalii. Tocmai de aceea îmi permit să spun că judecata destinului e implacabilă și dureroasă…iar acolo, generale, nu mai ai gloanțe la dispoziție…
Asa e.Nu prea are gloante, dar poate va avea noi colegi.
unde, pe lumea cealalta?