Imi plac foarte mult aceste zile de sarbatoare. Chiar daca fastul din alti ani s-a mai dus si mi se pare normal, tinand cont de faptul ca autoritatile locale din acest oras sunt cu mult sub asteptarile oamenilor.
Dar sa revenim, ieri m-am bucurat de o zi autentica de toamna si impreuna cu nepotelul meu si am mers sa ne bucuram de zilele Pucioasa 2010…va ofer cateva poze, sa va bucurati de ele:
Las-o naibii de remaniere..zau daca nu sunt atat de plictisitori Boc, Basescu, Udrea si toti prostii astia…
Alta e stirea saptamanii: Faimosul STIG, omul care practic a intretinut tot misterul in jurul celei mai iubite emsiuni auto, TOP GEAR, si-a dat masca jos si astfel toata lumea a aflat cine se ascundea in spatele misteriosul pilot: este vorba de Ben Collins.
Intrebarea care sta pe buzele tuturor este..ce va face BBC acum..il va ucide si pe acest STIG si va continua apoi cu un nou mistery pilot..sau pur si simplu vor renunta definitiv la acest personaj?
Orice ar fi, sa nu uitam esentialul: TOP GEAR este cea mai tare emisiune ever.
Ca imi place toamna stie deja toata lumea..ca ador iarna e o certitudine a vietii mele..doar sunt om nascut iarna
Astazi calendaristic a fost prima zi de toamna..meteorologic insa, la Sinaia, am avut deja prima zi de iarna..adorabiiiiiill..simt o iarna lunga, geroasa, cu multa zapada Hai..hu is happy with me?:D
Ma tot chinui de ceva vreme sa va strang pe toti dragii sufletului meu si sa va aduc pe la munte. Daca aveti chef de gratar, muzica, bere multa si distraxion la maxim puteti veni fara niciun motiv anume si ne gasim de facut.
Daca vreti totusi sa va anime ceva dorinta de a urca, va ofer 2 motive:
Si da..sunt subiectiv cand spun asta..si da, daca ma intrebi pe mine, ti-as recomanda fara sa stau pe ganduri un astfel de laptop. E simplu de manevrat, confortabil ca design, o configuratie care sa iti permita sa ai un raport calitare – pret – randament bun. Eu l-am gasit aici si deja e al meu..tu ce mai astepti?
As vrea sa-mi ghicesti in talpa.
- In talpa? Vrei sa zici in palma.
- Nu, in talpa.
- Ce numar porti la pantofi?
- 38.
- 38. E un numar care ma inspira. Lasa-ma sa ma uit mai bine.
- Imi place cand inchizi tu ochii si te concentrezi.
- Pot sa-ti spun ca femeie mai draguta decat tine nu exista,
si ca vei scrie o carte…
- Despre?
- Despre vara, e o poveste cu multe rasturnari de situatie
- Simt ca degetele tare vor sa scape mai repede de pacat.
În 2005 am petrecut trei luni în Canada, la Vancouver, iar casa în care am locuit era în Mica Indie, aţi înţeles, puhoi de indieni.
Nu despre ei vreau să vă vorbesc ci despre felul în care se circulă pe acolo. Nu faptul că n-am văzut nici un blocaj pe şosele, asta e de bun simţ, nici faptul că n-am auzit nici un claxon nu e surprinzător pentru cineva care a petrecut ceva vreme acolo.
Într-o zi am fost în vizită la şeful nurorii mele, proprietarul unei agenţii de brokeraj, un tip foarte înstărit, omul tocmai achitase într-o singură tranşă un milion de dolari canadieni firmei care-i construise casa şi asta fără să se împrumute. A propos, acolo am vazut geamuri care îşi schimbă culoarea în funcţie de dorinţa proprietarului şi asta se făcea cu o telecomandă, erau disponibile şase nuanţe.
Zona era situată pe un deal, era aşa de multă verdeaţă încât de la poalele dealului nu vedeai neam vreun acoperiş. Normal, oamenii îşi făcuseră casă, nu mausoleu ca Videanu.
Drumul de acces avea trei benzi, era ora 4 după-amiaza şi 2 benzi duceau spre deal şi doar una spre oraş, dar nu exista nicăieri o linie continuă. Am întrebat care e raţiunea şi mi s-a explicat:
Zona era locuită 100% de oameni foarte bogaţi şi care au afaceri şi sedii prin Downtown. Aşa că dimineaţa când pleacă ei la muncă se alocă 2 benzi sensului spre oraş şi semafoarele plantate exact ca să arate cine pe unde circulă, aveau verde pentru astea două benzi. După-amiaza până noaptea târziu, cănd protipendada revenea acasă, lucrurile se inversau, erau 2 benzi pe sensul dinspre oraş. Municipalitatea a refuzat să mai facă o bandă care să afecteze mediul înconjurător, numai pentru o mână de oameni fie ei şi foarte bogaţi şi a găsit soluţia asta. Simplu eficient şi ieftin. Mi s-a explicat şi faptul că nimeni n-a încercat să facă presiuni pentru construirea celei de-a patra benzi. Au plantat doar nişte semafoare ca să ştie neiniţiaţii pe unde au voie să circule.
La noi s-ar fi dărâmat dealul dacă bogaţii zilei o doreau.
Uite un răsărit de soare
uite o floare cum răsare
fetele ieri și-au ales soții
au apărut din nou nepoții
bătrânii adorm iar cu toții
de parcă ar fi creat roboții
ciclul, și l-au urmat și goții
din urmă, cinstiții sau hoții.
Uite valurile cum șterg pașii
mânecile ne trădează așii
au trecut peste noi drame
ilustrate în poezii sau rame
au trecut peste noi amintiri
vise, zâmbete și despărțiri
au trecut peste noi timpuri
se întorc în patru anotimpuri.
Acu’ două seri am fost relativ nelămurită când, în trecere pe la RTV, am văzut pe burtiera Orei de foc ceva de genul „Romania, salvată prin iubire”. Am ridicat niţel o sprânceană, dar cum mă grăbeam s-ajung pe alt canal, n-am stat să aprofundez. Aseară, tot în trecere pe RTV, tot pe la Ora de foc, aceeaşi burtieră. „Mă, stai un pic, ce naiba!” – şi uite-aşa m-am lămurit că nu era vreo nouă campanie de mkt a RTV ci soluţia ieşirii din criză propusă de Marele Traian.
Adică dacă ne-am iubi mai mulţi şi mai mult ţara, am duce-o mai mult şi mai mulţi bine. Hm… Cam cum s-ar personifica România? O femeie dodoloaţă, aşa, cu forme de relief variate, chiar mişto, dac-o vezi numai în pozele din broşurile ministerului Udrea. Total sălbatică pe alocuri, habar n’are să se pună în valoare. Educaţia la pământ, sănătatea la fel!
E mai degrabă incultă, dar cu aere intelectuale şi coada pe sus ca o capră râioasă. Când iese la oraş poartă ţoale vechi, gri, ponosite, întocmai ca blocurile din cartierul Militari. Ici şi colo, câte un accesoriu scump, un mall, un cartier nou, potrivite ca dinţii de aur într-o gură cariată. Râde cam hâd, dar nu i se poate nega simţul umorului. E ruptă-n cur şi cerşeşte pe unde poate, se prostituează ca să primească sume mari de bani, pe datorie, nu de pomană, şi le toacă mărunt, pe pensii şi salarii de rahat, care nu-ţi ajung pe-o măsea. Grosul banilor din cerşit îi înşfacă nişte căpuşe, alea de s-au înfipt bine şi-i sug sângele.
Dac-aş avea de ales, nu m-aş apropia de ea nici cât să-i explorez grădina Carpaţilor! Dar pentru că tot sunt aici, deşi îmi vine să plec în fiecare zi, parcă nu mă-ndur. România are, totuşi, un je ne sais quoi, iar eu, în naivitatea mea, mă încăpăţânez să cred c-o s-apară un voinic s-o scape, naiba, de căpuşe, şi-apoi vom trăi fericiţi cu toţii, pâna la adânci bătrâneţi.
Dar până atunci, mai în surdină, mai cu volum, parcă încep să aud un murmur…
Draga cititorule al acestui blog, ia-ti o bere, da-o pe gheata multa..umbra si tot ce mai vrei tu…Romania se topeste de caldura. E vara, asadar e timpul pentru o ’scoala de vara”.
De maine si pana pe 19 August esti invitat la “Scoala de vara Blogareala cu Vrajeala” - cei mai dragi oameni din online vin sa iti impartaseasca tie, cititorului acestui blog, gandurile lor, printr-o exceptionala serie de guestposturi.
Mamaia…plaja fitosilor…se anunta o zi obisnuita…ce daca un proiectil, vechi este adevarat..dar care putea reprezenta un pericol pentru ce din jur, fusese descoperit la doar cativa metri de locul unde oamenii se bronzau…Credeti ca s-a sinchisit vreunul sa se mute de acolo…neaaahhh…
sursa: www.antena3.ro
Explicatia atitudinii romanilor e simpla: e plina tara de bombe mai mult sau mai putin explodate…ne-am obisnuit cu ele deja
In timp ce noi furam frunze si cica facem turism ecumenic trimitand114 oameni la manastirile din jurul Bucurestiului, bulgarii ne dau lectii si la capitolul asta.
Stirea e asa: “Bulgaria ar putea deveni “al doilea Ierusalim”, sunt de părere autorităţile din vecinătatea României, după o importantă descoperire arheologică făcută în oraşul Szopol, de la malul Mării Negre. Este vorba despre mai multe relicve despre care se crede că ar aparţine Sfântului Ioan Botezătorul. Printre acestea se numără părţi dintr-un os al braţului, un craniu şi un dinte, care au fost găsite într-un mormânt din marmură sigilat la Biserica Sf. George de pe insula Sf. Ivan din apropiere de Sozopol, pe data de 28 iulie.”
Ce va urma e si mai simplu: turismul ecumenic va exploda in aceasta zona, stiut fiind faptul ca Sf. Ioan Botezatorul este cel mai important sfant venerat de Biserica Ortodoxa, dupa Sf. Treime si Maica Domnului.
Ce avem noi de invatat de aici? Nimic…caci oricum nu facem nimic. Un singur exemplu aici: teritoriul Doborgei actuale este locul unde multa vreme, unul din Sf. Apostoli, Andrei, a predicat si crestinat. Am facut noi ceva pentru a populariza acest lucru? Asta ar fi putut fi cu adevarat un brand de tara…
Hai sa incepem ziua asta de vineri mai usor…mai relaxant, presimt ca din nou vom avea o zi grea.
Intr-o lume in care ne alegem dependenta din cele mai nocive lucruri exista un om care ne propune o dependenta cu adevar buna: cea de fotografie. Numele lui e: Alex Mazilu.
Ca baiatul e genial, nu trebuie sa o mai spun, o stiti deja Ca este unul din cei mai buni fotografi pe care ii stiu iarasi nu mai e de comentat, fotografiile lui o spun.
Principiul dupa care functioneaza “Dependent de Fotografie” e simplu: toti cei pasionati de fotografie isi pot regasii creatiile aici..iar cum sa facem poze ne place tuturor e clar ca proiectul va avea mare succes.
Am primit cartea aceasta ca premiu la Gala “Blog de Blog”, 5 martie anul de gratie basesciana 2010..Si cu o dedicatie pe masura de la autoare: “Ai grija ce iti doresti”…poi draga mea Oana, citind cartea aceasta intr-o singura zi, stiu ce imi doresc: sa fiu personaj lucrat de inspiratia ta intr-o carte demna de “crime scene”…
Cat despre carte, va redau un singur pasaj, e atat de frumos visul:
“Capul ii cazuse pe masa. Avea ochii inchisi, bine stransi. Teama l-a invins”
Pentru cei care vreti sa intelegeti despre ce este vorba, va invit cu drag sa cititi cartea…merita..
Nu asa trebuia sa inceapa ziua de azi…ma pregatisem deja sa va scriu despre intalnirea de ieri cu Varujan Vosganian…
Din pacate lucrurile au luat o turnura cu totul si cu totul trista..si dramatica..oriunde deschid televizorul, vad doar un singur BREAKING: MADALINA MANOLE a murit….tocmai in ziua in care implinea 43 de ani…
Mai mult nu ma intereseaza…tabloidele isi vor face fara indoiala treaba morbida…eu sunt pur si simplu trist ca fata cu parul de foc nu va mai fi aici sa ne bucure viata…
De cateva zile ascult la disperare melodia asta..mi se pare geniala..iar Parazitii dovedesc inca o data ca sunt singuri impotriva tuturor la capitolul hip hop de calitate…
Am avut ieri ocazia, intre cateva intalniri si pana la national tweet meet sa colind un pic Brasovul si sa imi reconfirm faptul ca intr-o zi aici o sa vreau sa locuiesc….Va las si pe voi sa va bucurati de aceste imagini si sa imi spuneti si voi ce va place cel mai mult la acest oras superb…