Și nici nu ai certitudinea că acel deținător de diplomă atât de celebră are cu adevărat și expertiza necesară pentru a face față unei funcții atât de importantă cum este cea de ministru de finanțe. Tocmai de aceea nu mă număr deloc printre cei care privesc cu emoție sau bucurie prezența Ioanei Petrescu în Guvern.
Dar aici e vorba de a avea pe mână cel mai important minister, cel care deține resursele țării și la mila căruia vor sta, practic, toate instituțiile centrale sau locale, tot ce înseamnă bugetari. Mecanismele de a conduce un astfel de minister presupun, dincolo de niște noțiuni teoretice, capacitatea de a cunoaște absolut toate mecanismele sale interne de funcționare.
Eu unul m-am plictisit de stilul ăsta de a pune oameni în funcție, unul în care se merge pe ideea calificării chiar la locul de muncă. Așa funcționează, sau, mai bine zis, parazitează absolut toate deconcentratele de la tine, toate companiile de stat unde au fost trimise la ”specializare” toate nevestele, amantele și pupilele preferate ale politicienilor de noi.
Revenind un pic la tânăra noastră ministresă, singurele lucruri cu care ea s-a evidențiat până în acest moment au fost celebra poveste cu usturoiul românesc pe care ne invita să îl cumpărăm, MTO-ul de la Cotroceni și fuga de la conferințele de presă. Și cu prezența la multe emisiuni,unde, din calitatea de consilier a premierului Ponta, încerca să ne convingă că tot ce face Ponta este bun.
Marele examen al tinerei Ioana Petrescu a fost. Când, pare-se, a fost de acord și a pus în practică ideea extrem de păguboasă a lui Ponta cu cei 7 eurocenți acciză la produsele petroliere, moment în care tot echilibrul din economia românească se va fi spulberat. Pentru că este deja evident pentru oricine că, dacă s-a putut fără această supra accizare vreme de 3 luni și bugetul nu a dat chix, se va putea și în continuare. Numai că dacă economia mai poate merge, problema stă la baronii locali PSD care trebuiesc urgent alimentați cu bani, căci altfel ambele rânduri de alegeri de anul acesta vor fi compromise.
La fel și cu CAS-ul de acum. Care nu va aduce nimic în plus la calculul salariilor, sau la salarizarea bugetarilor. Care nu are acoperire bugetară clară. Care este doar o măsură populistă, la acest moment, în loc să fie cu adevărat o măsură fiscală care să producă mișcări serioase în economie.
Ori Ponta nu își permite un astfel de risc. Tocmai de aceea a preferat ca să aibă în funcția de ministru la Finanțe o pupilă care cel mult putea să se angajeze ca și expert servicii resurse umane Bucuresti, dar care, servilă și umilă cum sigur se va dovedi, va accepta să se spargă în capul ei absolut toate mizeriile pe care le pregătește Ponta pentru acest an electoral.