Când primeşti confirmarea că dispariţia lui Rus din guvern era cea mai bună măsură posibilă? Când un personaj precum Sorina Matei se apucă să scrie rândurile de mai jos:
“Nu pun oameni politici pe piedestal, nu mă închin la ei, nu am afaceri, nu mi-am ridicat case, nu gândesc organic sau în funcție de interese, însă m-am intersectat, numai prin natura meseriei, cu mulți politicieni și foarte puțini bărbați politici. Iar Ioan Rus, fie că are curajul cineva s-o recunoască public, fie că nu, este și va rămâne întotdeauna un bărbat politic social-democrat ardelean. Ăsta este el, ăsta este crezul lui.”
Sau:
“Poate că timpul îmi va da dreptate, poate că nu, dar povestea lui Ioan Rus nu cred că se va sfârși acum. E o vorbă – orice șut în fund e un pas înainte sau, mă rog, orice sfârșit e un nou început. La fel și cu Ucu Rus- bărbatul politic social- democrat despre care nimeni nu poate spune că nu are crezuri, că e murdar sau că este compromis.”
În momentul în care un vârf de lance băsist, un personaj precum Sorina Matei, care se ştie ce minuni face cu limba, îţi aduce asemenea ode, este evident că tu erai un pion otrăvit în cadrul guvernului şi faptul că ai fost invitat să renunţi e extrem de benefic.
Dacă vreţi să lecturaţi toată oda Sorinei Matei pentru Rus, o găsiţi aici.
