APB Service, cel mai bun „spital” pentru BMW-uri!

De la o vreme, visez numai piese bmw… Pentru un pasionat de automobile (și, după părerea mea, orice bărbat normal este… sau măcar ar trebui să fie!), astfel de vise ar trebui în mod normal să fie încadrate în categoria „frumoase și plăcute”, dar pentru mine sunt coșmaruri. De ce? Pentru că nu visez niciodată curse automobilistice sau BMW-uri tunate, de asta! De ce le am? Păi… cherchez la femme! Iar femeia e nimeni altă decât nevasta-mea… Dar mai bine să încep cu inceputul…

Cu doi ani în urmă eram încă holtei și nu mă gândeam la însurătoare – până am cunoscut-o pe Diana. Cel mai mult mi-a plăcut la ea mutrița ei drăgălașă, de pisicuță. Și, pentru că tot aveam nevoie de mașină nouă și țineam morțiș s-o impresionez, mi-am cumpărat o „pisicuță” cu patru roți, adică un BMW E36 argintiu, cu două uși și motor cu șase cilindri în linie. Am luat-o ieftin, de la un samsar, dar la numai câteva zile după ce am făcut actele, „pisicuţa” cea echipată cu motor S52 de 240 de cai putere a început să dea rateuri.

Am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe un prieten din copilărie care are un „ursuleț” (adică un BMW seria E30) tunat, i-am cerut adresa unui service de încredere, cu mecanici auto care știu meserie și cu prețuri mai compatibile cu pungă mea. Vlad (prietenul mai sus pomenit) mi-a dat un număr de telefon, iar eu m-am grăbit să sun la APB Service. În cele din urmă, „pisicuță” mea cea argintie a ajuns pe stradă Dr. Constantin Istrati nr. 41-51 (nu departe de intersecția cu Trafic Greu) trasă la remorcă. N-a stat însă prea mult acolo – băieții de la APB Service mi-au reparat-o într-un mare fel: mi-au schimbat filtrul, martorii de bord… și nu numai. Iar prețul a fost cât se poate de OK! Pentru că mi-a plăcut cum au lucrat mecanicii auto de acolo, am devenit clientul lor. Când am mai izbutit să strâng ceva parale, mi-am băgat „pisicuță” (porecla asta vine de la un motan ajuns în portbagajul unui E36) în RK și am tunat-o. Diana, care mă cam luase peste picior când cealaltă „pisicuță” începuse să facă nazuri, a sfârșit prin a se declara încântată de „tiză” ei.

Atât de încântată, încât în luna de miere (că între timp se lăsase și cu „de bunăvoie și nesilit de nimeni) a ținut morțiș să mergem neapărat cu BMW-ul căruia nu-i mai spunea nici ea altfel decât „pisicuță”. Și pentru că era atât de încântată, a sfârșit prin a-și lua carnet de conducere şi a monopoliză mașină! Un timp, cele două pisicuțe ale mele s-au înțeles teribil de bine. Într-o seară însă, când m-am întors acasă cu taxiul, n-am mai văzut BMW-ul meu cel argintiu în parcare. Când am intrat în casă, surpriză: masă întinsă, sticle de vin de colecție, lumânări… cină romantică! Mi-am dat seama brusc ce se întâmplase și am întrebat-o pe Diana cât de gravă e situația celeilalte „pisicuțe”. Am primit un răspuns nu tocmai plăcut: „farul și aripa din dreapta, spoilerul, masca radiatorului și capotă motorului – depășire nereușită”. Iar „pisicuță” cea argintie era la „spital” – adică la APB Service…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *