La patron sau propriul șef? Este probabil întrebarea cea mai des întâlnită în ziua de azi în rândul tinerilor de la noi. Tineri care, și așa, după cum vorbeam într-un articol anterior, au foarte puține oportunități de începere a unei cariere în România zilelor noastre. Drept pentru care, mulți dintre ei aleg să plece de aici, sperând că măcar în altă țară vor primi acea șansă.
Numai că nici Europa nu mai e acel El Dorado al speranțelor noastre, este o Uniune care încă încearcă să se păstreze la liman după ani de zile de criză financiară, morală, socială.
Pentru tinerii care abia ies de pe băncile facultății, la noi, prima și poate singura șansă pe care o primesc este aceea de a lucra într-o companie multinațională. Atrage foarte mult acest gen de muncă corporatist tocmai pentru că oferă o stabilitate financiară și a locului de muncă cam în același fel cum mergeau lucrurile pe vremea de tristă amintire a comunismului. Când erai angajat într-o fabrică și de acolo plecai doar în cea mai lungă călătorie. La fel și într-o multinațională. Dacă ești docil, dacă îți faci treaba și eventual multe ore suplimentare. Dacă știi să îți periezi șefii până la ultima celulă a pielii lor, vei avea fără îndoială șansa să lucrezi acolo mult și bine.
Cea mai mare greșeală pe care o poți face ca și corporatist este să vrei să promovezi. Vei fi primul care pleacă în cazul unor probleme, în cazul unor restructurări. Și vei ajunge să petreci mult timp pe site-uri de recrutare.
Acesta poate fi și momentul unei decizii radicale, una pe care poate mereu ți-ai imaginat-o, dar niciodată nu ai îndrăznit să o aplici: aceea de a deveni propriul tău șef, de a-ți vinde singur acele abilități profesionale pe care alții le exploatează pe niște sume modice. Și atunci renunți să mai cauți un job stabil și alegi să lupți pentru un business personal de succes. Știu că pentru mulți o astfel de decizie este greu de luat. Mai ales atunci când în viața lor mai sunt și alte aspecte: o familie, rate la bănci, șamd.
Uneori e nevoie de o mică perioadă de suferință, de lupte, pentru ca mai apoi să apară și acel succes, acea independență de mulți visată. Nimic din ce e bun nu se obține pe gratis, numai că noi, ca popor, am fost mereu subjugați ideii de siguranță, de stabilitate. O greșeală, zic eu.