Am venit Măicuţă, să Te mai vedem…

Mâine, întreaga Creştinătate (ortodocşi şi catolici) prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului.

După Patimile şi Învierea Mântuitorului Hristos, acesta este evenimentul cel mai de preţ al creştinilor. De aceea şi succesiunea evenimentelor este asemănătoare:

Cu trei zile înainte ca Maica Domnului să se ridice la Cer, Iisus Hristos l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să-i dea Sfintei Marii vestea adormirii ei. Spre deosebire de Buna Vestire, când căpetenia îngerilor purta în mână o floare de crin, simbol al purităţii, de data aceasta Gavriil a ţinut o ramură de finic. Cu ramuri de finic fusese primit şi Iisus Hristos, la intrarea în Ierusalim, înainte de Patimi, Moartea pe Cruce şi Înviere. Maica Domnului, aflând că va merge la ceruri şi îşi va reîntâlni Fiul iubit, şi-a gătit casa cu lumânări şi tămâie, apoi s-a dus să se roage pe Muntele Măslinilor, acolo unde se rugase şi Hristos înainte de Patimi. Când Maica Domnului se închina, toţi măslinii şi ceilalţi copaci de pe munte se înclinau până la pământ.

Apoi, întorcându-se acasă, s-a petrecut un cutremur mare. Iar Maica Domnului le-a chemat pe mironosiţe şi pe celelalte prietene şi le-a anunţat vestea adormirii sale. Momentul este urmat de o nouă minune: s-a pornit un vânt mare, aducător de nori. Iar pe nori au fost aduşi la casa Maicii Domnului, din toate zările unde fuseseră trimişi la propovăduit, cei 12 apostoli. A lipsit, ca şi la Înviere, numai Apostolul Toma.

După ce şi-a luat rămas bun de la toţi, Maica Domnului şi-a făcut semnul crucii, s-a urcat în pat şi şi-a dat duhul. În acel moment, toţi orbii, muţii, ologii, bolnavii care, între timp, prinzând de veste, se adunaseră în jurul casei, s-au vindecat în mod minunat de toate beteşugurile. Apostolii au luat patul pe care se găsea trupul Maicii Domnului pentru a-l duce să-l îngroape în grădina Ghetsimani. Oamenii cântau ţinând isonul îngerilor, în vreme ce în văzduh trupul adormitei răspândea un miros minunat. Cuprinşi de zavistie, câţiva iudei s-au repezit să dea jos năsălia de pe umerii apostolilor, dar cu toţii şi-au pierdut vederea. Iar unuia, care a îndrăznit să se atingă de pat, o mână îngerească nevăzută i-a tăiat braţele.

Văzându-se loviţi de nenorocire, şi orbii şi ciungul au căzut la pământ şi şi-au cerut iertare. Atunci, Apostolul Petru a luat de pe pieptul Maicii Domnului ramura de finic adusă de Arhanghelul Gavriil şi a atins ochii orbilor şi mâinile tăiate ale ciungului. Prin minune, orbii au început să vadă, iar ciungului i s-au lipit mâinile la loc. Trupul Maicii Domnului a fost îngropat în Grădina Ghetsimani. Vreme de trei zile, în jur s-au auzit fără oprire cântări îngereşti.

După trei zile, a ajuns adus de nor şi Apostolul Toma. Întârziat din nou, după ce lipsise şi de la prima arătare a lui Iisus Înviat apostolilor, Toma s-a întristat amar. El le-a cerut celorlalţi apostoli să deschidă mormântul pentru a o vedea şi a săruta ultima dată picioarele Maicii Domnului. Încă o dată se dovedeşte că întârzierile lui Toma au fost menite să arate lucrările dumnezeieşti: deschizând mormântul, acesta a fost găsit gol, doar cu giulgiul în el, aşa cum fusese găsit şi mormântul Fiului. Iisus Hristos nu a lăsat trupul iubitei sale Maici să putrezească în pământ, ci l-a ridicat, împreună cu sufletul ei, la cer.

PS: Nu, mâine nu trebuie să spuneţi la mulţi ani nimănui. Mâine cinstim urcarea la cer a Maicii. Naşterea ei este sărbătorită pe 8 septembrie. Atunci este şi onomastica celor ce  poartă numele ei.