Nu pe “popă”.. Nu pe cel “care aruncă cu apă pe pereţi”. Ci pe cel ce a venit să ne vestească ieşirea la propovăduire a Mântuitorului.
Nu mi-a dat cu bocancii în uşă…la noi toate uşile rămân deschise în ziua când vine preotul cu vestea Botezului.
Da, am dat bani dascălului pentru întreţinerea sa. Preotul nu a plecat imediat. Am stat de vorbă, ca în fiecare an, despre aşteptările fiecăruia de la anul ce începe. Apoi ne-a binecuvântat şi am fost mulţumit că totul a mers bine.
Ştiu, textul acesta nu va fi pe placul A-bloggerilor din blogosfera românească. Dar spre deosebire de ei, eu recunosc necesitatea preotului şi a Bisericii în relaţia cu Dumnezeu. Pentru că aşa cum i-am spus şi altcuiva pe blogul ei azi, chestia cu lipsa intermediarilor în relaţia cu Dumnezeu este o glumă. Însuşi Mântuitorul Hristos este primul intermediar în relaţia noastră cu Dumnezeu. Iar pe Hristos Îl vom găsi numai in Sfânta Biserică, sub forma Sfintelor Taine.