De prin 2004, de când am avut prima mea interacţiune cu acest gen de campanie, nu încetez să mă minunez cât de speciale pot fi întâlnirile oamenilor cu cei pe care i-au votat şi în care şi-au pus speranţele.
Practic, campania electorală este, din păcate, unul din puţinele momente în care tu, ca alegător, îl ai în faţă pe cel care îţi cere votul. Iar reacţiile oamenilor la acest moment sunt extraordinare.
Unii te iau în braţe, bucuroşi că cineva le trece pragul şi îi întreabă de sănătate. Alţii te interpelează pentru a-şi vărsa oful, pentru a găsi un sprijin, fie el şi moral.
Alţii te critică pentru lucruri care nu au chiar treabă cu job descriptionul tău. Nu de puţine ori primarul e acuzat că nu a votat o lege anume iar parlamentarul că nu a terminat reabilitarea termică
Nici pentru politician lucrurile nu sunt chiar floare la ureche în campania door to door. Trebuie să ştii să te adaptezi atâtor tipuri umane, atâtor situaţii excepţionale.
Dar, vă spun sincer, eu aş impune asta ca o obligativitate a celor pe care îi votăm, ca măcar o dată pe an să iasă din birourile lor şi să vină în casele oamenilor care şi-au pus speranţele în ei.
