Am scris multe rânduri pe aici, abordând din cât mai multe perspective problemele, soluțiile, oportunitățile legate de agricultură, de viitorul ei aici, la noi, într-o țară ce cândva era numită grânarul Europei.
În întreaga lume se caută soluții pentru a se reveni la sistemul agricol de familie, în care fiecare să aibă posibilitatea de a-și cultiva un teren care să îi asigure acces la produsele naturale, de casă, atât de necesare unei dezvoltări sănătoase. A fost nevoie de atâta amar de vreme și de un faliment evident al ideii de colectivizare, pentru ca să înțelegem acest lucru. Dar niciodată nu e prea târziu.
La noi avem încă foarte multe ferme de familie, bine, e mult spus ferme, dar oamenii își fac pe lângă gospodărie o seră, cultivă un hectar cu ceapă, usturoi, cartofi și ce mai au ei nevoie pentru hrană și, dacă au un pic de noroc și le rămâne ceva în plus, aleg să le comercializeze la poarta casei. Nu de puține ori orășenii aleg să meargă prin satele alăturate pentru a-și cumpăra legume, fructe, toate proaspete.
Pe acești agricultori statul ar trebui să îi susțină mai mult. Să îi ajute cu subvenții, să îi ajute inclusiv în redactarea proiectelor pentru a atrage fonduri europene. Să le ofere șansa să aibă acces în piețe pentru a-și putea vinde produsele. Cu toții am fi câștigați din asta. E nevoie doar de voință politică. Și de un interes mai mare din partea Ministerului Agriculturii pentru micii fermieri.
Ceea ce nu prea există la acest moment, Daniel Constantin, atât de lăudatul ministru, fiind mai mult preocupat să îi asigure tăticului său politic, Dan Voiculescu, acces la mii de hectare de teren din zonele cele mai bune din țară. Asta în timp ce pentru micii fermieri, ajutorul oferit de stat ar putea sa le schimbe complet modul de a face agricultură.
Imaginați-vă cât de ușor s-ar colecta laptele cu aparate de muls vaci, ce utile ar fi pentru irigare generatoare de curent pentru motopompe. Sau cum oamenii nu s-ar mai uita la motosape de vanzare, știind că nu le vor putea folosi vreodată, din lipsă de bani. Se spune de atâta timp că agricultura este obiectiv strategic al României. Pe hârtie și din gură lucrurile arată perfect, ai zice că deja totul este implementat și urmează să huzurim de la atâta abundență.
Numai că, odată ieșiți pe teren, realitatea este tristă, dezamăgitoare și ne pune în față o situație incredibilă: o țară în care se moare de foame, când totul i-a fost oferit de la Dumnezeu ca să prospere.