Iată, ne apropiem cu pași repezi de momentul în care vom comemora, unii, aniversa, alții, 3 ani de când Victor Ponta este primul ministru al României. Și, pentru a ne face o idee cât mai clară despre ceea ce a însemnat acest mandat, trebuie să îl analizăm pe acest om din toate punctele de vedere, urmărind toate formele sale: om politic, om, parlamentar, premier, soț și fiu al mamei sale.
Azi, ne uităm un pic la omul Victor Ponta. Ce vedem la el? Că își iubește mama, pe care nu îndrăznește să o contrazică, de la care primește note pentru guvernare, singurele note pe care le și ia în seamă. Își ține familia aproape, atât de aproape încât se și fac afaceri cu fonduri europene în familia Ponta. Soția e bine mersi la Parlamentul European, copilașii și ei, niște privilegiați ai timpurilor pe care le trăim.
Prietenii lui Ponta sunt puțini. Dar de calitate. Un Sebi Ghiță nu găsești la tot drumul. Prieten i-a tot fost și Crin Antonescu, cel pe care nu a avut nicio problemă să îl execute în cadrul USL. Prieten i-a fost și Mazăre, dar până la Beciul Domnesc. Vanghelie, Oprișan, Hrebenciuc, atâtea prietenii destrămate de binomul DNA – SRI.
Poți să îi iei omului orice, dar nu îi lua prietenii. Mai ales prietenii de conjunctură, politic utili doar până la un moment. Acum, Ponta ar putea să jure că își construiește o solidă relație de prietenie cu Iohannis.
Și cine ar putea să îl contrazică, văzând letargia lui Herr Klaus în ceea ce privește impostorul de la Palatul Victoria.
Nu degeaba am ales să încep această retrospectivă a 3 ani de mandat cu Ponta prim ministru creionând, pe scurt, o imagine a omului Ponta. Vom vedea mâine cum exact aceleași caracteristici de duplicitar, de om care funcționează doar pentru el, pentru propriu său interes, îl caracterizează și pe omul politic Victor Ponta.
Om politic care va avea același anturaj toxic ca și omul Ponta.